alergau alea cu salteaua după mine prin cămine
cînd eram student. acum țînțarii vii îi studiază
pe cei morți. de beți. că m-au mușcat și n-a mers faza cu isus.

daca mă îmbrățișez cu un mort, pare mai viu ca mine.
în ochii mei scînteia e atît de vie ca o cană spartă
îngropată în curte să n-o vadă mama.

noaprtea pe la trei, vine o fărîmă de viață să mă ducă la pișu.
altfel, tot din blana cîinelui mort îmi cade și mie părul.
tanti florica scoate apă din fîntînă. două găleți pline pentru casă.
una goală pentru mine.

a fost luni toată săptămîna. o zi perfectă. am învățat atît de bine
să trec prin oglinzi, am știut atît de bine să nu las nimic în mine
că și un fluture mă poate lua cu el. chiar dacă trăiește o zi.

pădurea e verde, așa spune toată lumea. poate e adevărat.
în lumea mea, curcubeul e ca pe televizorul alb-negru.
și e atît de trist, atît de ciudat, cum n-am știut niciodată
ce culoare au ochii tăi.

dacă noi oamenii murim că vine moartea, cred că și moartea
are moartea ei. cred că trebuie să fie ceva dragoste
și în asta. oare moartea are pisică? îi pune lapte?
are oglindă?

te-aș ține în brațe acum, mult, poate puțin mai mult
dar mi-e teamă că îmi cresc genele prin trupul tău.
am văzut o pasăre cînd învăța să zboare. așa e și dragostea.
prima dată cade.